NUNTA LUI STELA & ALEXANDRU
Nunta vărului Alex
Nunta vărului Alex, băiatul surorii mamei mele. O nuntă profund emoționantă, cu atât mai mult cu cât părinții noștri nu mai sunt printre noi.
Cu o zi înainte am spus: „Hai că vin, Doamne ajută reușesc.”
Mi s-a spus, în glumă dar și cu un sâmbure de adevăr: „Cristina, ia și tu echipamentul la tine, miresei nu îi place fotograful.”
Am zâmbit: „Ok, așa facem.”
Din München în Oltenia
Am ajuns din München în România cu o zi înainte de nuntă.
La sosire, mireasa mi-a spus direct:
„Cristina, mă bucur că ai reușit să vii, dar nu faci poze.”
„Păi… cum nu fac?”
„Avem fotograf plătit.”
„Hai, lasă-mă, chiar niciuna?”
Șapte ore mai târziu
Șapte ore mai târziu situația se schimbă
„Cristina, tu faci pozele mâine.”
„De ce?”
„Pentru că îmi dau seama că o să iasă mai bine.”
„Bine.”
Make-up salvat
Ziua nunții începe în ritmul nostru autentic.
Mireasa este stresată, machiajul nu este exact cum și-a dorit.
„Te pot retușa eu la ochi, dacă vrei. Sunt și stilistă.”
Make-up salvat.
Sunt olteancă
Facem primele cadre. Tehnica era încă împachetată, dar cred în mine și sunt olteancă. Cum spunea Nea Marin: „Oltenii știu să își facă loc în lume cu coatele, dacă este necesar.”
Două aparate, o singură poveste
Fotograful oficial nu este încântat când aude că și eu fotografiez. Îl înțeleg. Îi promit că nu îl încurc. Pentru mine contează un singur lucru: să rămână amintirile.
Lumina Sofiei
Îl fotografiez pe mire, pe Alex, în timp ce se pregătește.
Apoi pe micuța Sofia, în lumina de la geam.
Când văd imaginile, mi se umplu ochii de lacrimi. Am fotografiat mulți copii, dar Sofia are o lumină aparte.
Așteptarea
Coborâm toți și… așteptăm. Nu știm exact ce așteptăm, dar așteptăm. Așa este la noi, la olteni. Emoția este peste tot, organizarea mai puțin vizibilă, dar bucuria este reală.
Tradițiile
Mergem la „magazin”, adică la căminul cultural.
Fac poze cu voalul miresei, cu bradul, cu pâinea miresei și cu toate tradițiile noastre.
După cununia religioasă au ieșit din biserică într-un ritm atât de alert, încât abia am reușit să surprind câteva cadre. Afară, în fața bisericii, am realizat fotografiile de grup, iar apoi ne-am îndreptat spre locația de sărbătoare, unde ne-au întâmpinat și alte momente frumoase.
Nu a fost perfect
Nu a fost o nuntă perfect organizată.
Nu a fost liniară.
Nu a fost previzibilă.
Dar a fost vie.
Emoțională.
Autentică.
De ce fotografiez nunți
După această nuntă am simțit exact ceea ce îmi doresc să simt ca fotograf.
Nu nunțile perfecte dau sens meseriei mele, ci cele adevărate.
Oltenii
Și da, tot ce ați auzit despre olteni este adevărat.
Și nu mă plâng.
Pentru că exact așa, haioși și vii cum sunt, îmi oferă cele mai frumoase povești.
Abia aștept să mă bucur alături de voi, în toate colțurile țării noastre frumoase.
Să simțim, să râdem și, uneori, să plângem împreună.
Pentru că nu există defecte.
Există doar particularități adorabile.
„Nunțile perfecte se uită repede. Cele
adevărate rămân.”
